Exersează acum
Începe direct — vom alege cel mai bun verb în funcție de progresul tău
Sfatul lui Linguarudo
Armonia vocalică guvernează sufixele turcești: vocalele anterioare (e, i, ö, ü) se asociază cu anterioare, iar vocalele posterioare (a, ı, o, u) cu posterioare.
Despre conjugarea în Turcă
Conjugarea verbelor turcești
Verbele turcești urmează un tipar aglutinant — construiești forme verbale complexe adăugând sufixe într-o ordine fixă pe rădăcina verbului. Acest sistem este remarcabil de regulat: odată ce înveți ordinea sufixelor și regulile armoniei vocalice, poți conjuga practic orice verb turcesc.
Armonia vocalică: Fiecare sufix din turcă trebuie să se armonizeze cu vocalele silabei anterioare. Turca are armonie vocalică în două direcții (e/a) și patru direcții (i/ı/ü/u), iar aceasta guvernează fiecare marcator de timp, marcator de negație și terminație personală.
Timpul trecut evidențial: Turca are două timpuri trecute: trecutul definit (-DI, pentru evenimente la care ai fost martor) și trecutul evidențial (-mIş, pentru evenimente aflate indirect). Această distincție gramaticală între informația atestată și cea raportată este rară în limbile europene.