Conjugarea verbului cogitare (Latină)
cogitarea gândi, a consideraregulat
Praesēnsprezent
Acțiuni care au loc acum sau în mod obișnuit.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | cogito | |
| tū | cogitas | |
| is/ea/id | cogitat | |
| nōs | cogitamus | |
| vōs | cogitatis | |
| eī/eae/ea | cogitant |
Imperfectum
Acțiuni continue sau obișnuite în trecut.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | cogitabam | |
| tū | cogitabas | |
| is/ea/id | cogitabat | |
| nōs | cogitabamus | |
| vōs | cogitabatis | |
| eī/eae/ea | cogitabant |
Futūrum Iviitor
Acțiuni care se vor întâmpla.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | cogitabo | |
| tū | cogitabis | |
| is/ea/id | cogitabit | |
| nōs | cogitabimus | |
| vōs | cogitabitis | |
| eī/eae/ea | cogitabunt |
Perfectumperfect compus
Acțiuni trecute cu legătură cu prezentul.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | cogitavi | |
| tū | cogitavisti | |
| is/ea/id | cogitavit | |
| nōs | cogitavimus | |
| vōs | cogitavistis | |
| eī/eae/ea | cogitaverunt |
Plūsquamperfectummai mult ca perfect
Acțiuni încheiate înaintea altei acțiuni trecute.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | cogitaveram | |
| tū | cogitaveras | |
| is/ea/id | cogitaverat | |
| nōs | cogitaveramus | |
| vōs | cogitaveratis | |
| eī/eae/ea | cogitaverant |
Futūrum Perfectumviitor anterior
Acțiuni încheiate până la un moment viitor.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | cogitavero | |
| tū | cogitaveris | |
| is/ea/id | cogitaverit | |
| nōs | cogitaverimus | |
| vōs | cogitaveritis | |
| eī/eae/ea | cogitaverint |
Subiūnctīvus Praesēnsconjunctiv prezent
Dorințe, îndoieli și posibilități în prezent.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | cogitem | |
| tū | cogites | |
| is/ea/id | cogitet | |
| nōs | cogitemus | |
| vōs | cogitetis | |
| eī/eae/ea | cogitent |
Subiūnctīvus Imperfectumconjunctiv imperfect
Situații ipotetice sau ireale în trecut.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | cogitarem | |
| tū | cogitares | |
| is/ea/id | cogitaret | |
| nōs | cogitaremus | |
| vōs | cogitaretis | |
| eī/eae/ea | cogitarent |
Subiūnctīvus Perfectumconjunctiv perfect
Acțiuni ipotetice încheiate.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | cogitaverim | |
| tū | cogitaveris | |
| is/ea/id | cogitaverit | |
| nōs | cogitaverimus | |
| vōs | cogitaveritis | |
| eī/eae/ea | cogitaverint |
Imperātīvusimperativ
Comenzi și rugăminți.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| tū | cogita | |
| nōs | cogitemus | |
| vōs | cogitate |
cogitare — întrebări frecvente
Este cogitare un verb regulat?
Da — cogitare este un verb regulat (Latină) și urmează terminațiile obișnuite ale grupei sale.
Ce înseamnă cogitare?
cogitare este un verb (Latină) care înseamnă „a gândi, a considera”.