Conjugarea verbului sperare (Latină)
sperarea speraregulat
Praesēnsprezent
Acțiuni care au loc acum sau în mod obișnuit.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | spero | |
| tū | speras | |
| is/ea/id | sperat | |
| nōs | speramus | |
| vōs | speratis | |
| eī/eae/ea | sperant |
Imperfectum
Acțiuni continue sau obișnuite în trecut.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | sperabam | |
| tū | sperabas | |
| is/ea/id | sperabat | |
| nōs | sperabamus | |
| vōs | sperabatis | |
| eī/eae/ea | sperabant |
Futūrum Iviitor
Acțiuni care se vor întâmpla.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | sperabo | |
| tū | sperabis | |
| is/ea/id | sperabit | |
| nōs | sperabimus | |
| vōs | sperabitis | |
| eī/eae/ea | sperabunt |
Perfectumperfect compus
Acțiuni trecute cu legătură cu prezentul.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | speravi | |
| tū | speravisti | |
| is/ea/id | speravit | |
| nōs | speravimus | |
| vōs | speravistis | |
| eī/eae/ea | speraverunt |
Plūsquamperfectummai mult ca perfect
Acțiuni încheiate înaintea altei acțiuni trecute.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | speraveram | |
| tū | speraveras | |
| is/ea/id | speraverat | |
| nōs | speraveramus | |
| vōs | speraveratis | |
| eī/eae/ea | speraverant |
Futūrum Perfectumviitor anterior
Acțiuni încheiate până la un moment viitor.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | speravero | |
| tū | speraveris | |
| is/ea/id | speraverit | |
| nōs | speraverimus | |
| vōs | speraveritis | |
| eī/eae/ea | speraverint |
Subiūnctīvus Praesēnsconjunctiv prezent
Dorințe, îndoieli și posibilități în prezent.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | sperem | |
| tū | speres | |
| is/ea/id | speret | |
| nōs | speremus | |
| vōs | speretis | |
| eī/eae/ea | sperent |
Subiūnctīvus Imperfectumconjunctiv imperfect
Situații ipotetice sau ireale în trecut.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | sperarem | |
| tū | sperares | |
| is/ea/id | speraret | |
| nōs | speraremus | |
| vōs | speraretis | |
| eī/eae/ea | sperarent |
Subiūnctīvus Perfectumconjunctiv perfect
Acțiuni ipotetice încheiate.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| ego | speraverim | |
| tū | speraveris | |
| is/ea/id | speraverit | |
| nōs | speraverimus | |
| vōs | speraveritis | |
| eī/eae/ea | speraverint |
Imperātīvusimperativ
Comenzi și rugăminți.
| Persoană | Conjugare | |
|---|---|---|
| tū | spera | |
| nōs | speremus | |
| vōs | sperate |
sperare — întrebări frecvente
Este sperare un verb regulat?
Da — sperare este un verb regulat (Latină) și urmează terminațiile obișnuite ale grupei sale.
Ce înseamnă sperare?
sperare este un verb (Latină) care înseamnă „a spera”.